Bogdan Teodorescu

Negative

de Bogdan Teodorescu

de pe sibiote.blogspot.com

Sînt deseori sfătuit ori să scriu mai mult ori să pictez mai mult. Aceasta, poate din cauză că niciuna nu este de ajuns ori pentru că mai mult ar fi mai bine. Vă daţi seama că aceste mărturisiri sînt intime şi că reprezintă un punct vulnerabil, dar în aceeaşi măsură le puteţi lua ca pretext al unei noi bucăţi de literatură. Sînt multe subiecte despre care aş scrie, însă mi-e greu să-mi imaginez priza pe care ar face-o în contextul prezent, după ce am citit un articol al lui Marius Chivu despre punctele slabe ale literaturii româneşti contemporane, de altfel destul de înfloritoare. Este mereu o problemă ce trebuie să scrii şi ce trebuie să pictezi, dacă nu cetrebuie să faci în general. Nu mai puţin important este cum. De pildă, dacă urmăriţi ambele imagini de mai sus, veţi remarca cu uşurinţă micile intervenţii pe care le-am făcut pentru a schimba total sensul de citire. Prima face parte dintr-un (adevărat) proiect de lucrări rătăcite, despre care însă voi vorbi altă dată, deoarece dilemele punerii lui în practică, cheltuie mai bine de jumătate de pagină înainte de orice concluzie. Mai bine citiţi un fragment dintr-un eseu de Bertrand Russell, surprinzător prin limpezime (ceea ce îi este tipic). Se referă la artă, lucru şi mai seducător din partea unui filosof, echipaţi de multe ori pentru estetică, dar foarte stîngaci în ce priveşte gusturile artistice. La o scară mult mai modestă, relaţia se păstrează şi printre curatorii români, cu deosebirea că e aproape pe dos, intuitivi într-o oarecare măsură cu gusturile artistice, aproape slabi la teorie. Am mai exprimat acest punct de vedere, iar stăruinţa mea e mai puţin decît încăpăţînare. Chiar aşa stau lucrurile, iar dovezile sînt greu de ascuns.

Bogdan Teodorescu

Inside Art

de pe sibiote.blogspot.com

În locul unui eseu despre autoportret, pînă la un punct perfect previzibil, o reflecţie despre cît de autoreflexivă este arta în ultima vreme (să tot fie vreo sută de ani!) pare de două ori mai tentantă. Totuşi, am să abandonez ideea de eseu şi din comoditatea de a mă feri de complicaţiile care apar mereu atunci cînd lucrurile sînt luate prea în serios. De notat, la televizor chiar în acest moment, rulează un interviu despre chirurgia plastică şi hăţişul de întîmplări, probleme şi responsabilităţi din jurul ei. Întîmplător sau nu, ar putea fi un exclenet pretext pentru articolul meu, dar am să-l las acolo unde este, la rubrica fapte diverse. Tot acolo mă atrage să pun şi un articol din The Guardian, pe care l-am traversat în grabă, recunosc, şi în care e vorba de un fel de luare de poziţie faţă de fenomenul Damien Hirst. Despre acesta din urmă aud tot mai des critici severe, într-un dezacord vizibil faţă de succesul său, mai ales financiar. Tema cîştigului, a valorii şi a notorietăţii este şi ea destul de veche şi permite vreo două trei variante destul de uşor de intuit: fie eşti celebru datorită meritelor tale, adică a valorii, fie valoarea ta ascunde ceva murdar sau greşit, o slăbiciune, care explică scînteia de geniu, mereu incredibilă, sau celebritatea ta nu este decît un semn pentru lipsa valorii. Desigur, toate aceste variante, chiar dacă posibile, nu sînt mai mult decît nişte prejudecăţi, întrucît există şi oameni valoroşi şi celebri şi bogaţi, valori false, genii viciate şi talentaţi discreţi sau necunoscuţi. Produsele artistice au avut mereu nevoie de publicitate, iar astăzi cu atît mai mult cu cît aceasta e o condiţie firească a lumii în care trăim. Fernando Pessoa nu e mai valoros decît Shakespeare pentru că a refuzat postul o

ferit la universitate. Despre Damien Hirst însuşi e mai puţin simplu să vorbeşti decît ne sugerează datele problemei, iar asta înseamnă că o lăsăm pe altă dată.

Bogdan Teodorescu

Panther Head [Capul de panteră]

de pe sibiote.blogspot.com

Panther Head is a new exercise about view and contexts that view is creating.

Gallery 26 presents, within the framework of this exhibition, an installation consisting of several three-dimensional figures and a picture. Almost all pieces are covered with a leopard fur pattern (Panthera Pardus), committed to avoid the direct contact of the viewer with the painting. This is favoured by its central position and by the medium used, but the context, very similar to an op art effect, is leading to a different order of reception.

The installation can be taken and as a camouflage strategy or an essay about upheaval, in the lighter sense of confusion, despite the apparent rigour. In a certain sense, Panther Head puts into question notions and concepts, such as what is really important or what are distance and illusion, of course, including ridiculous and accents of seriousness that are not avoided.

Silvia Costin(n.1980) and Bogdan Teodorescu(n.1980) live in Bucharest. Both artists work independently and collaborate since 2001.

Sigalit Landau

Standing on a Watermelon in the Dead Sea

de Bogdan Teodorescu
de pe sibiote.blogspot.com


Despre Sigalit Landau am mai vorbit şi în alte rînduri, tot cu pretextul pepenilor ca motiv în artă. Lucrările ei cu pepeni respiră un aer proaspăt şi original. Partea de excepţionalitate este aici cultivată prin altă tehnică, destul de comună în arta contemporană, dogmatică şi programatică în pofida declaraţiilor manifeste ale artiştilor, care se dezic uneori radical de practici moderniste. Filmul lui Sigalit Landau, Standing on a Watermelon in the Dead Sea, din 2005 pare că scapă de aura lui programatică în contact cu fotografia lui Jackson. Şi încă ceva, tatăl lui Sigalit s-a născut în Bucovina!

Ioana Nemeş In Live Performance

Ioana Nemeş In Live Performance

de Bogdan Teodorescu
pe sibiote.blogspot.com

Pe blogul meu meu odihnesc mai mulţi morţi şi e surprinzător să observ cum se adună încet şi sigur, cîte unul în plus din cînd în cînd. Pentru că sînt diferite, motivele şi vîrstele lor depăşesc felul logic în care de obicei putem să dăm o explicaţie ori să alcătuim o statistică coerente. Indiferent de cum privim moartea, de fiecare dată cînd se întîmplă unui cunoscut, devenim şi mai contrariaţi. Mă credeţi sau nu, dar cu mai multe zile în urmă de a fi aflat că şi Ioana Nemeş a murit, îmi propusesem să scriu ceva despre moarte. Această temă este mai veche şi m-ar putea asigura de încă două, trei articole viitoare, desigur dacă eu însumi nu trec alături pe lista morţilor. Rezerva de a fi un pic mai conştiincios cu datoria mea, care s-ar fi potrivit perfect cu Paştele, e legată de scrupulele faţă de evenimentele care implică pierderi şi suferinţă. Ezităm mulţi dintre noi să oferim consolare cuiva atunci cînd trece prin momente fără rezolvare fie pentru că nu avem încredere în consolorările noastre, fie de teamă să nu adăugăm mai multă iritare la ceva fără ieşire. Adică, şi acum mi-e ruşine că scriu despre Ioana Nemeş pentru că poate părea o afacere profitabilă, pentru imaginea mea şi a altora în poziţia mea, cît şi pentru că oricum nimic nu se mai poate face. Mai puţin mi-e ruşine pentru intenţia mea anterioară de a încerca să expun neajunsurile unei arte lipsite de o sacralitate manifestă, dar care face referinţă la practici religioase, într-o aparenţă imprudentă şi superficială. De acest subiect am să dau seamă în altă parte. Totuşi, pe scurt, găsesc foarte şchioape declaraţiile artistice unde miza este critica religioasă, mai întîi deoarece e delicat, apoi pentru că e un loc comun şi care scapără mereu îndoiala că nu e mai mult decît un efect special. E ca în filmele de groază, unde apare cîte un preot. Probabil cunoaşteţi seria de lucrări din 2010 ale Ioanei Nemes, The Healers, bazată pe o ironizare sau bagatelizare a tainei spovedaniei. Vă rog să nu consideraţi pripit că reacţia mea critică s-ar întemeia pe vreun spirit puritan; nu sînt un creştin exemplar. Chestiunea pe care, aşa cum am spus, o voi relua are legătură doar cu un principiu de conformitate.

Cineva s-a întâlnit totuşi cu Greenaway

Bogdan Teodorescu: What about Paradjanov, Mr. Greenaway?

Peter Greenaway: ...Oh, that's interesting, interesting!

de Bogdan Teodorescu
în sibiote.blogspot.com

Ce se vede deasupra, pe coperta mini albumului despre trompe l'oeil a lui Flaminio Gualdoni este sută la sută un autograf de la Peter Greenaway. Poate că nu e nimic grozav, dar vă rog să nu treceţi cu vederea că autograful lui Greenaway se află pe o carte despre trompe l'oeil. Cartea o aveam cu mine din întîmplare şi mi-a folosit într-o prezentare la şcoală pentru o lecţie pe care am ţinut-o despre baroc. Noroc chior, mai cu seamă că tema de discuţie din seara de 24 noiembrie, cînd Peter Greenaway a stat de vorbă cu publicul românesc după proiecţia documentarului său Rembrandt's J'accuse, a demarat cu pictura. În sala cinematografului s-au aflat vreo opt sute şi ceva de spectatori de toate felurile, printre care şi o bună seamă de artişti. Niciunul dintre cei din urmă nu a pus vreo întrebare, chiar dacă sînt sigur că le-a trecut prin minte. Dacă n-aş fi optimist, aş spune că filmul i-a bulversat pe artişti măcar la fel de tare ca pe ceilalţi şi deci, doar din această pricină nu s-au încumetat să scoată o vorbă.

Bogdan Teodorescu despre Adrian Ghenie

Media Cub Mortal

de Bogdan Teodorescu
în sibiote.blogspot


Conexiunea mea cu agenda culturală a anului 2010 trimite în locul cel mai neaşteptat. În 2007 Adrian Ghenie a pictat o lucrare cu numele (eng.) Crawl Under the Desk, 80 x 91 cm, u/p. În tablou se vede din spate un om aplecat dedesubtul un birou greoi de pe care atîrnă un telefon scos din furcă. Nu mai ţin minte dacă l-am văzut iarna trecută la expoziţia de la MNAC, dar imaginea mi-a apărut în minte în momentul trăznitului meu accident, ca cea mai terifiantă din cîte am văzut. În noaptea accidentului a căzut curentul electric, fapt aproape premonitoriu şi amănunt valoros pentru scenariul meu malefic. Mai multe zile am revăzut în memorie lucrările lui Ghenie, paralizîndu-mă complet. Evident le-am detestat, pentru a mă întoarce mai tîrziu la fascinaţia iniţială. Un pic totuşi, încă îmi mai produc un fel de disconfort. Dulapul este pentru mine o poveste supra-culturală, pe care dar, nu o pot recomanda nimănui!

Şi reversul medaliei

Unde sfârşesc ceilalţi artişti? Opinii înainte de deschiderea PAVILION Unicredit de Bogdan Teodorescu: un comentariu despre interviul acordat de Eugen Rădescu pentru HotNews. Citiţi până ajungeţi la al treilea paragraf.

Dan Acostioaei si Bogdan Teodorescu expun la cramele Pommery
Iesenii Dan Acostioaei si Bogdan Teodorescu au fost selectati pentru a expune la cea de-a V-a editie a Expozitiei Pommery din Franta.
Pommery, exclusivistul brand de sampanie, l-a invitat pe Fabrice Bousteau, editorul-sef al revistei frantuzesti de arta contemporana "Beaux Arts magazine", sa fie curatorul expozitiei de anul acesta, "Art in Europe"
in Suplimentul de cultura

Doi artisti vizuali romani au fost selectati pentru a expune la cea de-a cincea editie a Expozitiei Pommery din Franta, Reims.
Pommery, exclusivistul brand de sampanie, l-a invitat pe Fabrice Bousteau, editorul sef al revistei frantuzesti de arta contemporana, "Beaux Arts magazine", sa fie curatorul expozitiei de anul acesta, "Art in Europe".
Artistii romani care participa la Expozitia Pommery sunt Dan Acostioaei si Bogdan Teodorescu
in Comunicate Media