Cam aşa s-ar putea caracteriza majoritatea spectacolelor ce poartă semnătura regizorului Dragoş Galgoţiu: o masturbare intelectuală, dar nu oricum, ci cu mănuşi de dantelă, iar cel mai nou dintre ele, „Viaţa e vis“, de la Teatrul Odeon, nu face excepţie. Montări de „fiţe“, aparţinând unui soi de creator demiurgo-manelist, realizate pentru plăcerea narcisistă şi, cel mai adesea, solitară, a unui îndrăgostit de mică reflexie pe care ideile mari ale omenirii o au în mintea sa, spectacolele „galgoţiene“ sunt grandomane până la limita patologicului
de Gabriela Lupu în Art Act Magazine
foto Mihaela Marin
Posts
