Lupta cu inerţia
de Igor Mocanude pe artactmagazine.ro
Cred că ceea ce-l deosebește pe Matei Bejenaru de ceilalți artiști contemporani din România este locul privilegiat acordat cercetării științifice în lucrările sale. Nu, nu este vorba de interdisciplinaritate, căci, în definitiv, interdisciplinari suntem cu toții, uneori fără s-o știm măcar, ci de un soi de rigoare metodologică în aproprierea unui subiect de cele mai multe ori social. Este un loc comun în rândurile gânditorilor contemporani, acela că metafora a fost evacuată din câmpul artelor, refugiindu-se în filozofie, iar artele au rămas ca să se descurce cu știința, pe cont propriu – este și una din festele pe care postmodernitatea încă o mai joacă astăzi, contemporaneității. O rocadă pe care postcomunismul românesc a rezolvat-o în manieră proprie: metafora a intrat în gura dreptei moraliste și filozofarde, iar cercetarea a fost adoptată, cumva asistențial, de către stânga artistică, implicată cu tot cu șevalet în tema socială sau, mai precis, comunitară.
Lupta cu inerția este titlul recentei expoziții a lui Matei Bejenaru de la Galeria Andreiana Mihail, constând dintr-un documentar HD omonim, realizat în 2010, și o serie de diapozitive alb-negru din 2009. Video-documentarul relatează povestea unui cenaclu literar fondat la începutul anilor ’70 și care a activat până pe la sfârșitul anilor ’80 în interiorul celei mai mari întreprinderi la acea dată din Moldova, Combinatul de Utilaj Greu din Iași. Pentru a face față inerției industriale, scriitorul Alexandru Tacu, protagonistul documentarului, a propus mai întâi înființarea unei biblioteci de specialitate, care, imediat după aceea, să găzduiască un cenaclu literar – așa se numeau pe atunci spațiile, nișele, bulele care favorizau funcționabilitatea culturală a unui exercițiu de îmbinare a utilului cu plăcutul.
Posts
