Despre Mark Verlan, Basarabia si Transnistria. Dar MOE.. Cine-i MOE?

Uşa lui Verlan şi Transnistria

Acum cîteva săptămîni nişte idivizi despre care lumea artistică a Chişinăului nu ştia nimic s-au dus să demonteze o parte din casa-atelier a lui Mark Verlan, pentru a o expune la Bienala de la Venezia. Acesta nu era decît actul final al unor discuţii şi interese ce s-au purtat (şi rafistolat) de-a lungul cîtorva luni - şi astfel, Mark Verlan dintr-un artist celebru, dar departe totuşi de lumea glamour-ului, a indivizilor cu ştaif, ajunge să-şi dea o parte din casa în care lucrează, meditează şi iubeşte, acestora. Proiectul în care a fost atras se numeşte frust: TRANSNISTRIA.   (  ..  )
de Vladimir BULAT in Ochiul de veghe

Rugina & Co

Apoteoza expresiei artistice contemporane

de Vladimir Bulat
pe criticatac.ro


Proiectul arhitectural-sculptural denumit generic de autorii săi (Nicolae Ischimji şi Valeriu Moşcov) – „Rugina & Co.“, reprezintă pentru spaţiul de cultură contemporană basarabeană o culme şi un reper.

În anii ‘80 ai secolului XX, cînd atmosfera ideologic-politică din URSS era sufocantă, irespirabilă, anchilozată – un duet de sculptori a pus la cale acest proiect, folosind deşeuri şi reziduuri metalice, spre a construi nişte „metafore“ percutante, deşi sublimate, prin care se dorea o „ilustrare“ a uzurii sistemului totalitar, care intra treptat în declin. Acum acest monument, mai exact grup sculptural, are o inestimabilă valoare de document al epocii, căci pe de o parte a reprezentat un debuşeu al criticii sistemului prin mijloace artistice, iar pe de alta – a stimulat tînăra generaţie, a determinat-o să fie încrezătoare în vremuri mai bune, şi a arătat că artistul nu poate fi strîns în menghinele prescripţiilor ideologice. Interesant de consemnat că o istorie a artelor din acea perioadă nu poate ocoli „Rugina & Co.“.

Acvilele Albe

"Acvilele albe", poezie şi naufragiu

foto vladimir bulat
în ochiuldeveghe.over-blog



La începutul lui aprilie 2008 eram în faţa clădirii din str. Doctor Felix, 88 din Bucureşti, ţintuit în faţa acestui "poem" de natură dadaistă. Nici nu bănuiam atunci că la nici trei ani distanţă voi afla că în această clădire chiar s-au forjat energii creatoare, filosofice, esoterice... Ieri am remarcat o "intervenţie" pe faţada aceluiaşi imobil, rămas însă la fel de părăsit şi de înfricoşător ca şi data trecută, în 2008. Plăcuţa comemorativă informează trecătorii despre un fapt istoric, ale cărui implicaţii şi conexiuni scapă istoriei uzuale, curente. Gruparea artistică radicală ACVILELE ALBE nu spune aproape nimănui nimic!

Fără cuvinte
Fără cuvinte este titlul noului proiect expoziţional, semnat Ioan Iacob.
de Vladimir Bulat in Observatorul Cultural