César Manrique
de pe sibiote.blogspot.com
Manrique, -îl vedeţi în fotografia de mai joscu un prieten în parcul naţional Timanfaya în 1942, era un artist din trei jumătăţi, una semănînd cu Picasso, una cu Joan Miró şi a treia cu Salvador Dalí. Dacă veţi vizita vreodată casa lui de la Taro de Tahíche, Lanzarote, veţi înţelege uşor descrierea mea. V-ar fi şi mai limpede dacă aţi trage o fugă şi la Portlligat sau Figueres. Oricare ar fi diferenţele, totul este atît de spaniol în ambele cazuri sau mai bine spus în toate aceste trei case. Pereţi albi şi coloraţi, tencuială aprentată de mîna de lucru, muluri cu aspect rural, surprize şi mai mult decît orice un aer organic. Casa lui Manrique a fost construită în două bule de lavă, lăsate de o erupţie destul de recentă, din secolul al XVIII-lea. Aspectul este deci, cît se poate de natural, dar uimitor de ireal, poate chiar futuristic. La Taro de Tahíche am vizitat cîteva camere care aproape că aminteau de Odissea spaţială a lui Kubrick. Manrique era un vizionar, un artist cu adevărat talentat, cu un caracter viu, prolific şi polimorf. Insula Lanzarote îi aparţine în totalitate. Moartea sa violentă cauzată de un accident de maşină este la fel de brutală ca arta modernă. Într-un anume fel, şi moartea îi aparţine tot insulei, unde vîntul bate neîncetat, norii se mişcă foarte repede, iar soarele arde peste cîmpurile negre acoperite de pietriş vulcanic .
Posts
