Religiosul în arta contemporană

de Simona Chiţan Doinel Tronaru
în adevarul.ro

După Revoluţie, scriitorii Mircea Cărtărescu, Dan Stanca, Petru Cimpoeşu, Tatiana Niculescu Bran, alături de regizorii Mihai Măniuţiu, Andrei Şerban, Radu Alexandru Nica şi Radu Afrim au abordat problematica religiosului, în romanele şi, respectiv, spectacolele lor de teatru. Artiştii au reflectat în lucrările lor şi parcursul căutării divinităţii, dar şi strigătul de neputinţă al necredinţei. Printre artiştii plastici care au ales după 1989 tematica religioasă se află Sorin Dumitrescu, Marian şi Victoria Zidaru sau, mai nou, Alexandru Rădvan.

Anii '90, de după căderea comunismului, sunt evocaţi de criticul de artă Pavel Şuşară: „Imediat după canonada din decembrie, pictura românească, de la amatorii halucinaţi şi până la personaje cu anumite pretenţii de sobrietate, a descoperit, de multe ori cu o vehemenţă suspectă, valorile creştine şi marile promisiuni ale artei religioase". „Artiştii au umplut galeriile, spaţiile publice şi pieţele cu o artă sufocată de retorică şi de recuzită eclezială. Nu se putea intra în nicio sală de expoziţii fără a fi întâmpinat de valuri de sânge şi baloţi de spini împletiţi în coroane, de păduri de cruci şi tone de piroane", reaminteşte criticul.

Cică nişte satanişti...

„E o invazie de nazişti şi satanişti români pe toate continentele! Toţi sub oblăduirea Institutului cultural, toţi din gaşca lui Patapievici“.

Dom’le, nu era de-ajuns că străinii ştiu despre noi doar că suntem ţigani, că ne trimitem copiii la cerşit, că umblăm în picioarele goale, acum trebuia să ne-o mai facem şi singuri, cu mâna noastră? ( .. )

de Mircea Cărtărescu in Evenimentul Zilei