Smoking Room

Femeile care marchează

arta contemporană românească

în elle.ro


Femeile nu au avut multe lucruri de spus în istoria artei până foarte de curând. Mai exact, până în perioada celui de-al doilea val de feminism din Statele Unite ale Americii, când, spune Anca Mihuleţ (critic de artă şi, din 2006, curator la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal din Sibiu), „femeia cu stări aparte, cu educaţie incertă şi orientări liberale încercă să se regăsească drept half muse, half groupie în compania unor artişti celebri (un exemplu, Edie Sedgwick alături de Andy Warhol)”. Apoi, lucrurile s-au desfăşurat rapid. În 1972, Nancy Spero protesta, la New York, în faţa Muzeului de Artă Modernă, împotriva dictaturii bărbaţilor în muzeele americane. În 1977, Marcia Tucker fonda A New Mu­seum of Contemporary Art după ce fusese concediată de la Whitney Museum. Şi tot în anii ’70 au apărut, în România, primele artiste care produceau instalaţii şi experimentau cu materiale noi, cele care nu s-au mai raportat doar la pereţii gale­riilor, ci au sfidat spaţiul şi şi-au impus prezenţa şi istoria personală.

Aşa se face că, de curând, Olivia Mi­hălţianu a realizat, pentru expoziţia „Where do we go from here”, Secession, Viena, 2010, proiectul „Smoking Room”Referindu-se la Camera de Aur din Palatul Pelişor, decorată ca „a room of her own” de către Regina Maria, proiectul este un remake al unui film din anii ’20 care o arată pe regină, una dintre puţinele femei din istoria României cu un rol amplu şi relevant, fumând în timp ce citeşte şi se gân­deşte.