Pages

Showing posts with label Mircea Cantor. Show all posts
Showing posts with label Mircea Cantor. Show all posts

November 8, 2011

Mircea Cantor

Cred în valoarea umană, nu în naţionalism




Am observat că în interviuri nu-ţi place să accentuezi faptul că eşti din România, te defineşti ca artist care trăieşte şi lucreazăpe pământ, ca şi cum te-ar exaspera grila de lectură gen “originar din”. Iar jurnaliştii sau criticii din Franţa nu uită deloc sî spună că eşti din România. Până la urmă, nu asta ne face interesanţi unii faţă de ceilalţi, faptul că exista un sâmbure cultural ireductibil care face diferenţa specifică?

Îmi asum românitatea în felul meu. De cele mai multe ori jurnaliştii exploatează faptul că vii din România ca pe o notă exotică. Eu le spun: “Lăsaţi asta baltă, uitaţi asta”. Greutatea, gravitatea e în altă parte. Ceea ce contează este fondul uman ireductibil. Sigur, nu e inocent faptul că eu vin din România şi nu de altundeva, sau că lucrez şi în Franţa, şi în România. Dar nu cred în naţionalism, ci în valoarea umană: vii cu ceva ca om, nu ca cetăţean al unei ţări. În momentul în care ai pus eticheta “originar din” e ca un val care orbeşte esenţa, nimeni nu mai are energia sau impulsul să treacă dincolo de această etichetă. Şi ce dacă sânt originar din România? Asta nu spune de fapt nimic. O interpretare străfulgerătoare a unei lucrări de-ale mele poate foarte bine avea loc şi în absenţa acestei informaţii. E ceea ce contează. Să stârnesc un astfel de dialog, adică un fel de trezire şi a mea, şi a celui din faţa mea către o meta-fizică a creaţiilor, în sensul a ceea ce e dincolo de fizică, de palpabil, de măsurabil sau încadrabil.





March 4, 2009

Ruxandra Ana despre Plan B

Ruxandra Ana: Noua artă: Plan B. De la Berlin

Întâmplarea face ca prima mea întîlnire cu Galeria Plan B să se fi produs nu la Cluj, ci la Varşovia. Participarea în proiectul Villa Warszawa (2006) i-a asigurat galeriei clujene, de la bun început, toată simpatia mea - nu că asta ar fi contribuit la succesul internaţional tot mai mare de care Plan B s-a bucurat în perioada imediat următoare; ce vreau să spun este că am asociat-o mai degrabă cu galeriile europene pe care le-am descoperit, de atunci, în tot felul de oraşe prin care am avut sau n-am avut treabă.

Şi n-am greşit cu nimic în asociere, lucru care mi-a fost confirmat pe măsură ce artiştii clujeni se făceau remarcaţi în străinătate. Revin la Villa Warszawa. Un festival de artă contemporană micuţ şi kept private (deşi mă aflam de aproape o lună în Varşovia şi eram bine pusă la punct cu evenimentele, n-aş fi ştiut că se întîmplă ceva într-o vilă nu tocmai accesibilă, pînă n-am primit un mesaj de la un prieten polonez care mă anunţa: Rux, check out Plan B gallery from Cluj at Villa Warszawa. Am fost impresionată.) O lungă petrecere, expoziţii organizate în camere, pe balcoane, în grădină şi în pivniţă, concerte, barbecue şi îngheţată. Şi revelaţia Plan B. Printre alţii ( .. )


de Ruxandra Ana în Noua Literatură