Faces of Addiction

Feţele dependenţei de droguri. Află care sunt poveştile acestor femei

de Andrei Stanca

de pe romanialibera.ro

SUA conduc detaşat în topul ţărilor cu cei mai mulţi consumatori de droguri, în ciuda legislaţiei dure din statele americane. 16% dintre americani au consumat cocaină cel puţin o dată, spre deosebire de neo-zeelandezi, care se află pe locul secund, cu un procent de 4%.

Chris Arnade a realizat o serie de fotografii şi articole intitulate „Faces of Addiction" („Chipurile dependenţei"). Mai multe fotografii şi poveşti de viaţă realizate de Arnade găsiţi aici, precum şi pe Twitter, la @Chris_arnade.

Cu toate că nu se consideră jurnalist, el şi-a început activitatea de fotograf pentru a asculta poveştile oamenilor. „Relatez poveştile oamenilor aşa cum mi-au fost spuse. Nu sunt un jurnalist. Nu încerc să verific, ci să ascult", scrie Arnade pe pagina lui de Flickr.

Care sunt poveştile lor?

Vanessa, de 35 de ani, are trei copii pe care i-a făcut cu un soţ abuziv. „Şi-a pierdut minţile şi a devenit consumatoare de heroină" după ce copiii i-au fost luaţi, fiind încredinţaţi mamei ei. Drogurile au împins-o în stradă şi către prostituţie. Încearcă să supravieţuiască şi „face tot ce este necesar". Stătea pe stradă, împreună cu două prietene. Când a fost întrebată cum vrea să fie descrisă, Mary Alice, una dintre prietenele ei, a spus de

spre Vanessa: "Este cea mai drăguţă femeie pe care o cunosc. Ţ

i-ar da şi cămaşa de pe ea, dacă ar avea aşa ceva".

CuComentariiDePaveȘușară

Iarna pe uliţă în viziunea marilor pictori

de Gabriela Lupu

de pe romanialibera.ro

Pentru Pavel Şuşară maestrul absolut al iernii rămâne olandezul Pieter Bruegel cel Bătrân. „Picturile lui nu sunt simple peisaje, ci mici universuri camuflate în peisajul hibernal. Iarna la Pieter Bruegel cel Bătrân nu e doar un anotimp, ci o metaforă a vieţii, un mod de existenţă".

Cele mai faimoase peisaje hibernale ale maestrului olandez sunt „Vânători în ză

Lucrarea „Vânători în zăpadă" are ca personaje centrale trei bărbaţi şi câinii lor ce se întorc de la vănâtoare. Din „tablou" se înţelege că nu preau au avut noroc în expediţia lor. Unul are în mână ceva ce pare să semene cu cadavrul unei vulpi jigărite. Atât oamenii, cât şi câinii par să fie trişti şi îngheţaţi bocnă. Peisajul de iarnă transmite frigul prin tonurile reci, de alb şi gri. Copacii sunt complet goi de frunze, moara de apă e şi ea îngheţată şi părăsită. Pe fundul unei văi se vede satul acoperit de zăpadă. Din coşurile caselor iese fum, în depărtare se văd siluete de oameni ce patinează pe râul îngheţat, ceea ce dă şi un sentiment de pace şi de calm. Această pictură a făcut şi carieră cinematografică, făcându-se referirea la ea în filmul „Solaris" al lui Andrei Tarkovski sau în mai noul „Melancholia" al lui Lars von Trier.padă" (cunoscut şi ca „Întoarcerea vănătorilor") şi „Peisaj de iarnă cu capcană pentru păsări", ambele create în 1565 şi expuse azi la Kunsthistorisches Museum din Viena.

Rusia lui Putin

Cele mai spectaculoase imagini

de Răzvan Voiculescu

de pe romanialibera.ro

Anul 2011 a fost unul extrem de agitat în Rusia, cu proteste în masă, alegeri parlamentare şi cu planul premierului Vladimir Putin de a reveni în funcţia de preşedinte. Aceasta perioadă a Rusiei a fost surprinsă de fotografi pentru concursul „Best of Russia".

Concursul a fost organizat de Ministerul rus al Culturii, iniţial fiind lansat în 2008, sub motto-ul „Arată-mi cum vezi tu Rusia ". Singura condiţie de participare la concurs a fost ca imaginile să fie realizate în ţară, în cursul anului 2011.

De asemenea, juriul competiţiei a mai hotărât să accepte doar 365 de fotografii, câte una pentru fiecare zi a anului.

Cotidianul Daily Mail a făcut o selecţie de fotografii din acest concurs.

Stephen King şi Murakami

Nominalizaţi la premiul pentru cea maiproastă scenă de sex din literatură

de Ovidiu Petrovici

de pe romanialibera.ro

"A gemut, s-a retras discret, apoi şi-a ridicat şi ea coapsele, să se întâlnească cu ale mele"

Stephen King şi Haruki Murakami se numără printre scriitorii nominalizaţi la premiul pentru cea mai proastă scenă de sex din literatură pe 2011, distincţie acordată anual de prestigioasa publicaţie The Literary Review, informează ediţia online a The Guardian, potrivit Mediafax.

Bad Sex in Fiction Award, aflat la a 19-a ediţie, este acordat de revista Literary Review pentru cea mai bizară descriere a unui act sexual dintr-o operă literară, în intenţia de a-i descuraja pe ceilalţi scriitori să redacteze scene sexuale de prost gust. În general, premiul revine autorului ca

"Primul lucru care reiese din lista nominalizărilor de anul acesta, pentru scene de sex proaste în literatură - selecţia de mostre oribile pe care The Literary Review o realizează în fiecare an -, este cât de fecundă este imaginaţia scriitorilor. Dacă ei ar fi făcut jumătate din lucrurile pe care le-au atribuit personajelor lor, cu siguranţă că li s-ar fi aburit ochelarii", scrie The Guardian.re a inclus în opera sa, care poate fi excelentă, o scenă sexuală redundantă, de prisos.

Muzeul STASI, lecţia de anticomunism

Cum arăta arsenalul unui securist est-german

de Gabriela Lupu

de pe romanialibera.ro

În timp ce Bucureştiul nu are încă un muzeu al comunismului, în alte ţări din fostul bloc sovietic stalinismul şi socialismul „vând" foarte bine, servind interesele orânduirii capitaliste.

Printre cele mai vizitate locuri din Berlin se numără şi Muzeul STASI, găzduit exact în fosta clădire a Ministerului Securităţii Statului din Republica Democrată Germană (în original Ministe

rium für Staatssicherheit). Turiştii vin cu miile din toate colţurile globului pentru a vedea cum funcţiona aparatul de represiune şi control de tip stalinist din Germania de Est, instituţie odioasă care a avut o lungă existenţă, din 1950 până în 1990.

Foto

Cele mai bune fotografii de ştiri din 2011

de Andrei Stanca

de pe romanialibera.ro

Site-ul de photo-sharing Flickr a desemnat cele mai bune fotografii de ştiri ale anului 2011.

Dezastrele naturale - tsunami-ul din Japonia, tornada din Joplin şi uraganul Irene din nord

Una dintre fotografii îl prezintă pe Barrack Obama, alături de liderii din domeniul securităţii naţionale americane, urmărind, în direct, operaţiunea de prindere şi ucidere a lui Osama ben Laden-estul SUA - se află în prim plan, alături de protestele din Orientul Mijlociu, care s-au transformat în Primăvara Arabă.

Horia Roman Patapievici în dialog cu cardinalul Gianfranco Ravasi

Europa va deveni un imens muzeu al creştinismului

de Gabriela Lupu

de pe romanialibera.ro

Cei doi parteneri de dialog au pus apoi semnul egalităţii între Europa şi religia creştină. Europa ca civilizaţie a fost creată de creştinătate şi creştinismul face parte din actul nostru de identitate, în plus, nimeni nu poate nega faptul că 90% din tot ceea ce înseamnă cultură este într-un fel sau altul legat de Biblie. Un viitor fără cunoştinţe religioase este unul complet acultural, au avertizat cei doi interlocutori. Dacă nu citim Biblia, nu vom avea codul de descifrare a culturii. Vom intra într-o pinacotecă şi nu vom înţelege picturile religioase ale maeştrilor, vom citi marile cărţi ale literaturii şi nu le vom înţelege. Şi ca un efect de bumerang, nu doar lucrările credincioşilor nu le vom mai putea pricepe, ci, paradoxal, nu vom mai avea acces nici la mesajul ateilor. Fără lecturile obligatorii din Biblie nu-i vom putea gusta pe Voltaire sau pe Cioran. Nu vom înţelege de ce era Nietzsche atât de supărat pe Dumnezeu încât îi dorea moartea.

„Iisus nu mai e cool"

După cum remarca Patapievici, deşi civilizaţia europeană este strâns legată de creştinism, în preambulul Constituţiei Uniunii Europene nu şi-a putut face loc nici măcar o singură referire la identitatea creştină a acestui continent. „Ce se întâmplă cu noi, europenii? Parcă am înnebunit! Am deviat de la valorile nostre, ne renegăm trecutul şi tradiţia, am ajuns să trăim, cum spun psihiatrii, „in denial“ şi într-o puternică ură de sine, parcă am vrea să murim", a comentat eseistul. „La Dostoievski, Marele Inchizitor l-a pus în lanţuri pe Iisus, dar hai să facem un exerciţiu de imaginaţie. Cum am reacţiona noi astăzi dacă ar veni Mântuitorul? S-ar anunţa la televizor, breaking news la ştiri, că e un nebun în piaţă care pretinde că e Iisus. S-ar repezi cu camerele de filmat pe El şi L-ar chema la un talk-show. Şi hai să spunem că El s-ar duce. Ce s-ar întâmpla? Ei bine, nu ar face rating. După cinci minute, realizatorii L-ar arunca în stradă. Pentru că Iisus şi învăţăturile Lui nu sunt deloc pe gustul omului de azi. Iisus nu mai e "cool," a glumit cu amar Patapievici. „Ca şi Iisus, creştinismul este astăzi alungat de peste tot, din învăţământ, din spaţiul public. Şi ce vom face cu toată tradiţia noastră creştină? Probabil vom face un muzeu, că la asta ne pricepem. Vom face un muzeu al creştinismului," a spus eseistul român. „Foarte puternică metafora dvs cu muzeul. Dar, din păcate, vreau să vă anunţ că în Occident chiar avem astfel de muzee. Toate marile catedrale sunt deschise două ore dimineaţa pentru Sfânta Liturghie la care participă o mână de credincioşi, iar după aceea, tot restul zilei, până noaptea, bisericile primesc turişti. Superbele catedrale ale creştinătăţii occidentale au ajuns astfel nişte magnifice cochilii goale", a remarcat trist teologul catolic

.

Jan Gehl

Lecţii de arhitectură urbană pentru Bucureşti


de Dinu Sabina
de pe romanialibera.ro


Specialistul danez Jan Gehl, arhitectul oraşului Copenhaga şi consultantul administraţiilor Londra, New York şi Melbourne, are propuneri şi pentru Bucureşti.
„Dacă oamenii nu ar avea unde parca, vor fi nevoiţi doar să meargă" şi „dacă scapi de 2-3% din parcări, poate şoferii nu vor observa", a remarcat arhitectul Jan Gehl vorbind despre traficul unui mare oraş, aşa cum este şi Bucureştiul. Recunoscut drept unul din principalii urbanişti ai capitalei daneze, Copenhaga, Jan Gehl este de părere că intervenţiile asupra traficului într-un spaţiu urban nu trebuie să fie agresive, ci dimpotrivă, treptate. În oraşele mari „mai multe drumuri înseamnă mai mult trafic", iar acolo unde „s-au desfiinţat drumurile suspendate sau şosele, traficul s-a rezolvat de la sine", în plus „oamenii au început să călătorească mai mult cu transportul în comun".
Marile transformări din Copenhaga au început discret în urmă cu 50 de ani şi s-au petrecut continuu. La început populaţia a fost total împotrivă, au protestat şi nu au vrut să renunţe la maşini. „Considerau că nu sunt italieni ca să aibă nevoie de spaţii de promenadă şi nici vremea nu le permitea să petreacă mult timp în aer liber. Peste câţiva ani au devenit italieni", glumeşte Jan Gehl.