"De ce nu vă plac tatuajele? E urât tată, dacă faci o infracțiune, te găsește imediat." Muhahaaa!!!!

DUMNEZEU ARE NEVASTĂ? UNDE E DUMNEZEOAICA?
La bere cu Ion Bârlădeanu

INTERVIU: IOANA MOLDOVEANU
FOTO: TURBO TUDOR (VLADIMIRESCU)
ASISTENT: STELIAN (TĂNASE)

Read the rest at Vice Magazine: DUMNEZEU ARE NEVASTĂ? UNDE E DUMNEZEOAICA? - Vice la zi

TIKALOS

TIKALOS

Boierii români în vizită la curţile fanariote îşi gratulau superiorii în frangleza la modă în acele vremi. "Ti kalos!" din fanariotă însemnă în valahă "Eşti frumos!". Asta spuneau românii domnilor fanarioţi, iar în suflet îi urau cu nemarginită ură. "Ti kalos!" s-a transformat în "ticălos", iar ca semnificaţie a păstrat inversul cuvântului original precum şi fiorul sentimentului ţinut secret. Laşitatea şi făţărnicia generalizate au lăsat urme nu numai în forma spinării ci şi în limba vorbită. "Ticălos" spunem şi astăzi şi purtăm peste veacuri sămânţa pizmei, răutăţii, duplicităţii, laşităţii şi trădării care ne-a făcut să nu pierim.

Am citit acum câteva zile articolul domnului Mircea Toma din săptămânalul Kamikaze intitulat "Fiul unui fost ministru jupoaie un fost boschetar: povestea fantastică a lui Ion Bârlădeanu"

Aflu acolo patru lucruri:

1. Popescu a facut un contract oneros cu Ion Bârlădeanu prin care îi pune sechestru pe toate lucrările şi îi ia procent de 100% din vânzare.
2. Popescu a pus preţ pe o lucrare de 2000 de euro şi Popescu a făcut 500.000 euro din vânzările de până acum.
3. Tacsu lui Popescu a fost ministru.
   
   
   
   

Ce mai remarc? Din cele trei axiome de mai sus se naşte:

4. Un mic taifun mediatic de Dâmboviţa în care Popescu este luat în şuturi şi lapidat în piaţa publică.
   
   
   
   
   Şi Be: Mai aflu alte lucruri (cum că Popescu nu i-a cumpărat apartament sau garsonieră în Berceni artistului I.B. aşa cum trebuia ci că din contra îl ţine într-un beci, că nu i-a pus dinţi de porţelan aşa cum era obligat de o minimă onoare ci din gumă Turbo, că bicicleta nu era roşie ci galbenă şi că nu i s-a dat ci i s-a luat) pe care nu am să le mai iau în seamă din raţiuni evidente.

S-o luăm în ordine, să dăm drumul la aerul condiţionat, să ne punem un mojito rece şi să raţionăm agale şi la întâmplare pe marginea fiecărei axiome.

2. Preţul unei lucrări e 2000 şi Popescu a vândut de 500.000 de iepuroi.

Ia să dăm pe Google să vedem cât face: 500.000 : 2000 = 250. Popescu a vândut 250 lucrări de I.B. 250 de lucrări la 2000 de euro bucata. Bun. Nu se poate. Cei care cunosc piaţa de artă (din România şi de afară) ştiu că este imposibil să faci o vânzare de genul ăsta. Nu ai cum în (să zicem) doi ani să vinzi atâta. Plus că preţul a început (dacă mai ţin bine minte) la 800. Să zicem că un an nu a trecut de 1000 (eu cred că nici acum nu a trecut de 1000). Nu e timp să sari de la 1000 la 2000 pe o piaţă ca asta din România în anul care a mai rămas. Plus că la început au fost găsite colaje de I.B. la anticariate la preţul de 1 leu (depuse înainte de prima expoziţie la Popescu). Asta face să crească şi mai greu preţul. Asta mai spune că saltul de la un leu la 800 de euro a fost făcut pe baza numelui galeriei lui Popescu. Nume construit cu muncă şi bani timp de 8 ani. Treaba lui. Sa zicem că o fi sărit în Occident preţul. Dacă a sărit afară a sarit printr-o nouă galerie. Care nouă galerie a luat 50% (cam pe aici se învârt procentele). Care lui Popescu i-au ramas 1000. În fine.. Se pot face multe presupuneri aici. Un bun simţ elementar şi o minimă informaţie ne face să credem că preţul de 2000 de euro anunţat în articol este unul fals..

3.Tatăl lui Popescu a fost ministru.

Această informaţie este şi în titlu şi în concluzie. Să ataci pe cineva la modul ăsta este o mârşăvie de genul (era să dau aici numele unei anume televiziuni dar nu mi-a greşit cu nimic şi oricum toate sunt la fel) păstrată din vremurile când intrai în puşcărie dacă aveai tatăl chiabur. Această afirmaţie descalifică pe cel care o face şi în ochii unui cititor civilizat taie orice urmă de credibilitate. Asta îmi demonstrează că autorul articolului este rău intenţionat şi mă face să reconsider tot atacul.

1. Popescu a făcut un contract oneros cu Ion Bârlădeanu prin care îi pune sechestru pe toate lucrarile şi îi ia procent de 100% din vânzare.

Mircea Toma anunţa asta şi o mare parte din suflarea de curioşi cocoţată pe gardurile grădinilor din Facebook a întors privirea cu uluială spre Popescu aşteptând ca ticălosul să scoată contractul ca să arate că nu-i aşa.

Păi măi băieţi. E invers. Maria mulge vaca şi-n lac se vede invers: Ba Mircea Toma trebuie să scoată contractul ca să arate că e aşa!

Acum realizez că afişul văzut acum câţiva ani cu textul "Salvaţi Vama Veche! Nu mai mergeţi acolo!" este valabil şi acum deşi sub (aparent) altă formă. Ăsta este ultimul articol de M.T. pe care îl mai citesc.

Nu mă număr printre artiştii din portofoliul lui Popescu. N-am fost cu el în barcă până acum. Acesta nu este un articol prin care încerc să demonstrez că Popescu e vre-un sfânt. Altcineva poate să afirme că Ion Bârlădeanu e tranşat în pungi de plastic şi păstrat într-un frigider marca Elodia. E acelaşi lucru. Şi-aşa mă trec fiorii când văd că I.B. are cont pe Facebook şi scrie acolo deşi eu ştiu că nu e în stare să-şi facă un cont sau să dea mass-uri. Alt fenomen demn de Dosarele X. Nu am nevoie de răspunsul lui Popescu, nu trebuie să am o părere bună despre Popescu. Aici îmi exprim părerea după ce am contemplat puţin evenimentul creat de articol, am folosit câteva flotări logice vorba caţavencilor din vremurile bune, am consumat 250 de mojito şi afirm că ăsta e căcat! Miroase ca un căcat, arată ca un căcat, părerea mea e că este căcat.

P.S.
puteţi urmări aici daravera:

Fiul unui fost ministru jupoaie un fost boschetar: povestea fantastică a lui Ion Bârlădeanu

şi răspunsul lui Popescu:


Replică la articolul lui Mircea Toma din Kamikaze

„RealPolitik“ la Backyard Gallery

Copenhaga se alege cu colaje anticeauşiste
Expoziţia de colaje realizate de Ion Bîrlădeanu, „RealPolitik“, va fi vernisată pe 5 septembrie la Backyard Gallery, din capitala Danemarcei (..)
de Lucia Popa in Cotidianul
foto via Cotidianul
„RealPolitik“ pe site-ul Backyard Gallery aici [ + ]

Critici şi poveşti
Ion Bîrlădeanu rules once:
(..)
Ciprian Mureşan rules twice:
(..)
de Adina Zorzini in Arta Zorzini
"Critici şi poveşti" : articol apărut în revista Cuvântul

Viaţa şi faptele lui Ion Bîrlădeanu
Poate că mai mult decît colajele expuse în expoziţia „Realpolitik“ de la galeria H’art, a fascinat povestea artistului. Marginalul perfect Ion Bîrlădeanu trăieşte şi produce artă pop de ani de zile într-un loc în care ajunge, în final, toată informaţia culturală a unei epoci – la gunoi. Am încercat mai jos un colaj alcătuit din viaţa, faptele, lucrările şi spusele lui Bîrlădeanu, un avangardist de la „marginea lumii“
de Adina Rossetti in Dilema Veche

Ion Scormonitorul
Galeria H’art din Bucureşti a organizat în data de 16 mai a.c. deschiderea expoziţiei-eveniment Realpolitik: o serie de colaje pe teme politice care aparţin unui artist fără precedent: Ion Bîrlădeanu
de Adina Zorzini

Ion Bîrlădeanu, colaje pop fascinante în anii ‘70

Autodidact, Ion Bîrlădeanu produce unul dintre primele exemple de artă pop din România. Un om care trăia “la marginea lumii”, dar care poate scrie o pagină din istoria artei româneşti, a fost recuperat de către Dan Popescu, managerul Galeriei H’art.
Cristiana Radu în Time Out Bucureşti
copyright courtesy © Time Out Bucuresti

Realpolitik la H’art Gallery

Ion Birladeanu

Realpolitik


Exista un mit fascinant al omului aflat la marginea lumii care duce o existenta psihopompa dincolo de conventii sau conforturi burgheze. Fiecare societate are nevoie de acesti oameni care traiesc atat inauntrul unei societati, cit si inafara ei (...)

Ion Birladeanu a avut o existenta de acest tip. Este nascut in 1946 si de mai bine de treizeci de ani a evitat sa devina un „cetatean onorabil”. Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douazeci de ani pleaca din satul sau natal (Zapodeni, judetul Vaslui) si incepe sa munceasca la stuf in Tulcea sau docher in Constanta. In Bucuresti este pe rind gropar, taietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. Dupa 1989 traieste din resurse marginale ocupindu-se ca un free lancer de selectarea gunoiului intr-o curte de bloc de pe strada Mosilor si face mici servicii locatarilor. Nu isi intemeiaza o familie si nu se mai angajeaza.

In toti acesti ani, Ion Birladeanu isi intretine insa un proiect artistic pe care il arata „doar citorva oameni destepti”. El a facut ceea ce orice artist ar trebui sa faca fie literal, fie metaforic: a parcurs drumul riscant in acel no man’s land unde fiecare societate isi leapada mastile. Groapa de gunoi este unul dintre aceste locuri. Aproape toata informatia culturala a unei culturi ajunge sa fie aruncata la gunoi. E un loc bun pentru un autodidact si pentru oricare cautator. Prin existenta lui, Ion Birladeanu a selectat timp de mai bine de treizeci de ani imagini din reviste si a realizat o serie de colaje unice (...)

Expozitia Realpolitik prezinta o serie de colaje politice pe care Ion Birladeanu le-a facut dupa 1989. Colajele realizate intre 1990 si 1996 constituie o critica cinica la adresa tuturor „virfurilor” politicii romanesti care au populat spatiul public romanesc. Ceausescu are un loc aparte, politica post-decembrista fiind si ea prezenta prin Iliescu, Constantinescu, Funar, Petre Roman sau Adrian Paunescu.

vineri, 16 mai 2008 ora 19
expozitia va fi deschisa in perioada 16 mai – 10 iunie 2008
H’art Gallery
str. Mihai Eminescu nr.105-107