subRahova

Where Art does take place in the End Times?

de Igor Mocanu
de pe igormocanu.wordpress.com

Vorbeam în numărul trecut despre un spaţiu cultural aflat la intersecţia, suprapunerea, subducţia dintre dimensiunea industrial-muncitorească a unui oraş şi aceea literară a aceluiaşi0 oraş, utilizând, pentru sintetizare, un cuvânt care poate părea cel puţin ciudat: izotopie.

Izotopia de care vorbeam în textul trecut nu făcea referinţă la proprietatea unor elemente chimice de a fi formate din mai mulţi izotopi, aşa cum ne învaţă chimia şi DEX-ul, dar nici la ansamblul redundant de categorii semantice care face posibilă lectura coerentă a unui text, cum ne spune semantica şi acelaşi DEX. Nu, izotopia invocată vine din dialectologie şi se referă la acele pete neclare de pe harta graiurilor din interiorul dialectelor, când în limba vorbită de o comunitate sau mai multe, aflate pe acelaşi teritoriu, pot fi întâlnite elementele de vorbire ale comunităţilor învecinate. Să desenăm un exemplu, ca să fie şi mai clar: alcoolul obţinut prin distilare din viţă-de-vie se cheamă, la mine-n sat, rachiu ori samagon. Rachiu i se spune în toată Moldova, samagon i se spune în sudul Ucrainei şi Rusia, deci satul meu este o izotopie. Tot aşa cum, în Săpânţa, aceleiaşi băuturi i se spune ba horincă, ba pălincă, adică ba ca-n Ucraina (horilko), ba ca-n Ardeal. Ca să ne sclifosim puţin, putem extrapola şi spune că izotopia descrie discursurile intermediare & integratoare, ea formează un spaţiu de negociere care utilizează expert limbajul celorlalte părţi.

subRahova este un astfel de spaţiu şi a fost inaugurat weekendul trecut, cu un desen de deschidere semnat de Dan Perjovschi şi găzduind o întrebare lansată de grupul care a iniţiat platforma critică numită Căminul Cultural. Să descurcăm puțin iţele: fondatorii spaţiului numit subRahova sunt artiştii Farid Fairuz, Mihai Mihalcea şi Eduard Gabia, ei înşişi nişte personaje izotopice, adică aflate la întâlnirea dintre coregrafie, arte vizuale, performance şi sunet. Platforma Căminul Cultural a fost creată de coregrafii Manuel Pelmuş şi Brynjar Bandlien şi este un cadru cultural menit să încurajeze şi să faciliteze schimbul critic de idei. Primul schimb de astfel de idei s-a numit Where Art does take place in the End Times? şi a antrenat concursul majorităţii comunităţilor artistice din România, Republica Moldova, Norvegia şi Austria. Mă rog, asta cu ţările e o categorisire cam arbitrară, întrucât majoritatea participanţilor sunt cât se poate de transnaţionali.