Cats and Watermelons
de pe sibiote.blogspot.com
Lucrarea lui Gabriel Orozco din 1992, Pisici şi pepeni este un nou exemplu pentru a-mi completa vechea şi trăznita cercetare despre pepeni. Dacă vă aflaţi printre puţinii cititori devotaţi şi atenţi faţă de acest blog, veţi fi remarcat cu multă lejeritate că cercetarea aceasta despre pepeni nu este de fapt o cercetare despre pepeni, ci despre motivele artistice şi poate chiar despre motivaţii. Pentru a evita repetiţia am să inversez motiv cu temă referindu-mă tot la pepeni. Aceştia au aterizat în imaginaţia mea dintr-o dată, fără cine ştie ce pretext sofisticat, cu toate că s-ar putea să fi existat ceva în urmă care să fi rostogolit uriaşele rezervoare ovale şi rotunde între gîndurile mele. De aici n-a fost complicat să-mi schimb poziţia în felul în care se află şi astăzi. De obicei artiştii contemporani, în general programatici, fie şi prin mimare, îşi caută îndelung un motiv unic în arta lor care să-i facă să fie ori să pară cît de cît originali. Din această cautare unii ies bine, alţii taman invers. Îmi este greu să mă gîndesc la o statistică, aşadar o las baltă. Mie mi se pare cam exagerată umblarea asta după motive care sună a căutare de potcoave de cai morţi. Una peste alta, eu n-am umblat după pepeni cum umblă alţii după tot soiul de chestii.
Posts
