Ioana Nemeş In Live Performance
de Bogdan Teodorescupe sibiote.blogspot.com
Pe blogul meu meu odihnesc mai mulţi morţi şi e surprinzător să observ cum se adună încet şi sigur, cîte unul în plus din cînd în cînd. Pentru că sînt diferite, motivele şi vîrstele lor depăşesc felul logic în care de obicei putem să dăm o explicaţie ori să alcătuim o statistică coerente. Indiferent de cum privim moartea, de fiecare dată cînd se întîmplă unui cunoscut, devenim şi mai contrariaţi. Mă credeţi sau nu, dar cu mai multe zile în urmă de a fi aflat că şi Ioana Nemeş a murit, îmi propusesem să scriu ceva despre moarte. Această temă este mai veche şi m-ar putea asigura de încă două, trei articole viitoare, desigur dacă eu însumi nu trec alături pe lista morţilor. Rezerva de a fi un pic mai conştiincios cu datoria mea, care s-ar fi potrivit perfect cu Paştele, e legată de scrupulele faţă de evenimentele care implică pierderi şi suferinţă. Ezităm mulţi dintre noi să oferim consolare cuiva atunci cînd trece prin momente fără rezolvare fie pentru că nu avem încredere în consolorările noastre, fie de teamă să nu adăugăm mai multă iritare la ceva fără ieşire. Adică, şi acum mi-e ruşine că scriu despre Ioana Nemeş pentru că poate părea o afacere profitabilă, pentru imaginea mea şi a altora în poziţia mea, cît şi pentru că oricum nimic nu se mai poate face. Mai puţin mi-e ruşine pentru intenţia mea anterioară de a încerca să expun neajunsurile unei arte lipsite de o sacralitate manifestă, dar care face referinţă la practici religioase, într-o aparenţă imprudentă şi superficială. De acest subiect am să dau seamă în altă parte. Totuşi, pe scurt, găsesc foarte şchioape declaraţiile artistice unde miza este critica religioasă, mai întîi deoarece e delicat, apoi pentru că e un loc comun şi care scapără mereu îndoiala că nu e mai mult decît un efect special. E ca în filmele de groază, unde apare cîte un preot. Probabil cunoaşteţi seria de lucrări din 2010 ale Ioanei Nemes, The Healers, bazată pe o ironizare sau bagatelizare a tainei spovedaniei. Vă rog să nu consideraţi pripit că reacţia mea critică s-ar întemeia pe vreun spirit puritan; nu sînt un creştin exemplar. Chestiunea pe care, aşa cum am spus, o voi relua are legătură doar cu un principiu de conformitate.
Posts
