Anaid Art Gallery

Do not dispose after use

de pe ArtClue.net

Expoziţia „Do not dispose after use”, semnată Ioana Iacob reprezintă un mod inspirat de a investiga, prin intermediul picturii, cele mai obişnuite obiecte ale cotidianului. Prezenţa obiectelor denotă o anumită stare de spirit şi declanşează un tip de atmosferă ce serveşte privitorului o serie de referinţe erotice. Însa eroticul înfăţişat de Ioana Iacob nu provoacă, nu declanşează o tensiune sau o nervozitate, nu este nimic la vedere. Este vorba de un erotism bine controlat şi extrem de subtil, discret şi care apare într-un mod subversiv în toate lucrările Ioanei Iacob. Erotismul din picturile şi colajele semnate de Ioana Iacob deschide o nouă direcţie în pictura românească de gen, în care pornografia este îndepărtată şi camuflată de prezenţa unui ruj, a unui cactus, a unui pachet de ţigări, a unui iPod sau a unui set de cătuşe.

După manuscrisele de la Marea Moartă...

Evanghelia după Rădvan

de Doinel Tronaru
în adevarul.ro

Unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani, Alexandru Rădvan, aduce o privire neconvenţională asupra lui Hristos-Omul în expoziţia „Christ“, curatoriată de Diana Dochia la Anaid Art Gallery. Departe de a fi blasfemiatoare ori de a suferi de un conformism confesional, lucrările lui Rădvan, deşi şocante, ajung (poate involuntar) să aibă viziunea unei noi iconicităţi.
(...)
Dacă expoziţia este parcursă corect, se observă dispunerea deloc întâmplătoare a lucrărilor: în primele săli, de lângă intrare, avem momentul Naşterii şi reprezentări ale Madonei cu Pruncul; culoarul de trecere spre scară conţine lucrările de mici dimensiuni care prezintă pe un perete diverse ipostazieri ale Mântuitorului, iar pe celălalt secvenţele supliciului şi ale Răstignirii (în ciclul „Rabbi"); sala de la etaj găzduieşte lucrări de mari dimensiuni reprezentându-l pe Crist sau pe Maria, culminând, în fundal, cu redarea momentului Învierii.

Remus Grecu

"Silent Faces"

de
în observatorcultural.ro

Crima, păcat capital, devine în cadrul expoziţiei „Silent Faces” un pretext şi totodată o încercare de a pătrunde în psihologia criminalului. Ce îl determină pe acesta să ucidă? De ce criminalul comite păcatul capital? Este nebunie, instinct animal, dorinţa de putere? Sunt întrebări la care expoziţia „Silent Faces” nu oferă soluţii sau răspunsuri clare. Remus Grecu nu critică, nu judecă şi nu dă verdicte. El oferă publicului o serie de desene mute, în cadrul unui mediu ostil, în care privitorul este cel care trebuie să-şi pună întrebări şi să găsească răspunsuri. Desenele lui Remus Grecu te fac să gîndeşti, să reflectezi.