Adrian Preda

Expoziţia STINT la Atelier 35

de pe blog.igloo.ro

STINT = RESTRÂNGE vb. 1. v. împuţina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a Ă la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A Ă tema lucrării la …) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a Ă libertatea de acţiune.) 6. v. localiza.

Adrian Preda este un om de ştiintă (biolog) captiv într-un trup de pictor.

Un fanatic al detaliului, care a mers la pas printre blocurile cenuşii ale cartierului Colentina, a luat-o pe ulei, având drept instrument de cercetare pictura, ca ramură a artei – cale spre cunoaştere prin excelenţă intuitivă. Pentru a accentua o idee, pictorul-biolog inversează sensuri si combină rigoarea ştiinţifică cu cea picturală, pentru ca uneori să ne şocheze, alteori să ne distreze, si în cele din urmă, să ne facă a întreba privindu-i lucrările: A. P. este pictor, biolog şi fotograf al oraşului, pe rând, ori toate

acestea în acelaşi timp? Sau e doar puţina nebunie contemporană pictată în care animalele au invadat mijloacele de transport în comun, conducându-le prin cartier, vasali meschini fiindu-le de această dată oamenii? (Alexandru Davidian)

Expoziţie Ioana Ursa

LA TEMPESTA/THE TEMPEST/FURTUNA

De la Giorgione - lucrare de referință – La Tempesta/Furtuna cca. 1508, colecția Galleria dell'Accademia din Veneția (amintind pe traseu, cu rol de citat cultural, opera dramaturgică cu titlu omonim de William Shakespeare, datată 1610-11), până la cele mai recente dezastre naturale din Japonia (Fukushima – 2011), astfel s-ar putea încadra geografic și referențial universul artistei Ioana Ursa, univers „îmbrăcat” în catifea și dantelă, cu miros de naftalină și parfum Marina de Bourbon.Nostalgia ei este precum cea a Elisabetei de Wittelsbach (Sissi), care, atunci când atingea momentul insuportabil al angoasei, se retrăgea în natură, în apropierea copacului din Gödöllö, a mării, sau se arunca în brațele somnului, cu ajutorul calmantelor. Același lucru îl face și Ioana Ursa, dându-ne de înțeles că ea și personajele picturilor sale nu aparțin acestei lumi, că marea, văile și norii îi sunt duhovnici, iar copacul, florile, grădina îi sunt confidenți și prieteni de vreme rea. În somn, visare, insomnie se retrage și Ioana Ursa, care face din acestea oboseală roditoare, apoi luciditate (până la disperare) și, în final, trudita materie a operei sale. (Alexandru Davidian). Această primă expoziție personală a artistei conține serii de lucrări recente, realizate în perioada 2009-2011.