Don't

Dos and Don'ts



de pe viceland.com

Nu mulți știu de chestia asta, dar Banksy are un frate pe care-l cheamă Stanksy, care mai e și un artist de rahat.

Femei pe Mătăsari

FĂRĂ PUȚULICI PE MĂTĂSARI

de Iris Opriş
foto Dorin Moldoveanu
de pe viceland.com

Pe Mătăsari n-am avut vreodată treabă, chit că sunt de-acord cu faptul că şi munca femeilor de-acolo tot muncă e, iar uneori asta poate fi ridicată şi la rang de artă. În afara Centurii Bucureşti, Mătăsariul e cea mai faimoasă stradă pentru prostituţie din Bucureşti

Când am aflat de Femei pe Mătăsari - evenimentul ce avea ca scop creşterea activităţii culturale de pe strada cu pricina - a trebuit să mă duc. Să fac ceva. Treaba asta trebuia să se deschidă cu o defilare de modă a Wilheminei Arz la care, în spiritul emancipării, trebuia să defileze o gagică goală.

Ca în cazul tuturor intenţiilor de emancipare ce vizează goliciunea din ultima vreme din Bucureşti, până la urmă am avut parte de nexam gagică goală. În locul ei pe podium a urcat un transsexual. Pe fundal Maria Radu cânta: “Îmi spui azi ca eu… Te caut în curcubeu…” şi m-am întrebat în câte feluri poate fi declinat un curcubeu.

"Înainte să o cheme Aleksa Alaska, o chema Alaska Nebraska"

ALEKSA ALASKA NEBRASKA

FOTO: ALASKA ALASKA

"De ce nu vă plac tatuajele? E urât tată, dacă faci o infracțiune, te găsește imediat." Muhahaaa!!!!

DUMNEZEU ARE NEVASTĂ? UNDE E DUMNEZEOAICA?
La bere cu Ion Bârlădeanu

INTERVIU: IOANA MOLDOVEANU
FOTO: TURBO TUDOR (VLADIMIRESCU)
ASISTENT: STELIAN (TĂNASE)

Read the rest at Vice Magazine: DUMNEZEU ARE NEVASTĂ? UNDE E DUMNEZEOAICA? - Vice la zi

PLANETARIILE CA PLATFORME PENTRU ARTĂ IMERSIVĂ

de Natasha Felizi
traducere Iris Opriş
de pe viceland.com


Căutăm răspunsuri care să vină din cer de secole. Dovezile astronomice ne-au ajutat de-a lungul timpului să înțelegem agricultura și să măsurăm distanțe. În Evul Mediu, domurile bisericilor erau îndreptate în sus, avertizând că nu e de joacă cu divinitatea, după cum se vede și în frescele desenate de Michelangelo pe pereții Capelei Sixtine . Apoi, în anii 1920, Carl Zeiss a proiectat primul planetariu modern pentru Deutsches Museum , în Munich. Folosind tehnici noi de simulare și proiectare, un sistem de lentile și de oglinzi transfera imaginile celeste în interiorul unui auditorium, aducând privitorii mai aproape de confruntarea cu cerul decât fuseseră vreodată cei care se uitaseră la el cu ochiul liber.

Arme şi muniţii

BĂIEŢII ADEVĂRAŢI AU ARME MODIFICATE

pe viceland.com

Ce v-a împins să vă cumpăraţi arme?

Matei: Eu n-am avut probleme personal, dar am auzit nişte poveşti cutremurătoare în jur: una văzută de un amic cu un om literalmente omorât în bătaie şi lăsat cadavrul în stradă, iar altă cu prietena tatălui meu pe care a atacat-o un infractor cu un box metalic – i-a rupt piciorul şi a vrut să îi fure geanta. Când eram mai puşti mă apăram cu pumnii dacă era nevoie, dar acum că au apărut şi drogurile legale cred că a mai crescut puţin violenţa şi frica mea e să nu mi se întâmple ceva grav. În plus, arma e o metodă elegantă de a rezolva problemele astea. Îmi place să mă plimb prin locuri pustii, îndepărtate, romantice dar şi periculoase, unde te poate ataca oricând un boschetar sau un câine sau zece câini şi, decât să stai să te baţi cu lumea sau să taie cineva, mai bine am făcut pasul pe care ştii că l-am făcut.

Mircea: Şi eu am acelaşi motiv. România are un nivel scăzut de trai şi e mult mai plăcut sentimentul de siguranţă dacă se întâmplă să fii tâlhărit.

Când ieşiţi fără pistol vă simţit mai puţin în siguranţă decât atunci când ieşeaţi înainte să aveţi permis?

Mircea: Nu neapărat. Poate depinde puţin de locaţie şi context. Oricum dacă ies fără gun sunt mult mai tupeist, iar dacă ies cu el sunt mult mai chill în comportamentul general.

Matei: Atitudinea ta se schimbă dacă ţi-ai lăsat arma acasă. E ca într-un joc – îţi lipseşte un item - ca şi când ţi-ai uita ochelarii de soare într-o zi cu soare. Totuşi, când o port, intervine şi un anume grad de responsabilitate şi nu mai poţi fi mereu prea flower power pe stradă.

NU ZÂMBIȚI, VĂ ROG

PE THOMAS RUFF NU-L INTERESEAZĂ FOTOGRAFIA

de: Magdalena Vukovic şi David Bogner

Traducere Iris Opriş

pe viceland.com

În anii ‘80, Ruff a început să imortalizeze portrete gigantice cu oameni fotografiați de la jumătate în sus, care se holbau pur și simplu în obiectiv, și-a avut o mare revelație. Seria a avut un asemenea impact încât părea că nimeni înainte de el nu se mai gândise vreodată să fotografieze fețele oamenilor. Înainte ca această abordare să poată fi abuzată de căpcăunii care făceau legile pieții, Ruff și-a găsit o nouă fascinație și s-a reorientat spre transmiterea viziunii nebunești pe care o avea asupra pornografiei downloadate de pe internet. Criticii au fost fie derutați, fie ofensați, fie amândouă. Rezultatul a fost Nudes, o carte pe care ar trebui să ți-o cumperi odată ce-ai terminat de citit acest articol.

Interviu cu Grupul Voina

RĂZBOIUL ARTEI ÎN RUSIA

Text: Henry Langston
Traducere: Ştefan Iancu
Pe criticatac.ro

Vice: Când şi de a fost format Voina?

Alexei Plutser-Sarno: Grupul a fost înfiinţat de Oleg Vorotnikov şi Natalia Sokol pe februarie 23, în 2007. Eu m-am alăturat grupului în decembrie 2007 după ce am băut o vodkă cu Oleg. În februarie 2008 am participat la cea mai infamă acţiune a grupului, “Fuck for the Heir Puppy Bear!” care a fost înscenată chiar înainte de alegerea preşedintelui Medvedev. Eu sunt cel care porta frac şi joben şi ţine de bannerul electoral. Eram înconjurat de artişti care copulau.

Care sunt obiectivele grupului?

Alexei: Suntem adepţi ai artei de acţiune de stradă de stânga. Principiile noastre sunt onestitatea, curajul şi monumentalitatea. Cea mai monumentală acţiune pe care am făcut-o a fost numită “Pulă capturată de KGB!”. Falusul de pe podul mobil Liteini avea 65 pe 27 metri. Când podul a fost ridicat, pula noastră s-a sculat chiar vizavi de sediul succesorului KGB-ului, Serviciul Federal de Securitate şi şi-a rezemat capul de cerul înnorat.

Natalia Sokol: Nouă activişti au desenat pula în 23 de secunde. Iar pe pod erau şapte paznici, care s-au repezit imediat la noi.

Covorul

Bara de covoare


de Mara David
în viceland.com/ro
foto Vlad Brăteanu
model Andra Dima

La bara de covoare se făceau programări înainte de fiecare Crăciun și de fiecare Paște. În weekend-urile din decembrie și aprilie aceasta se transforma într-un vârtej psihedelic de culori textile puse în mișcare de bătorul ce le stârnea cu un zgomot sacadat. Sunetul varia în funcție de mărimea carpetei și de forța celui care o lovea.Două scări de bloc a câte 40 de apartemente fiecare se înscriau pe o listă nominală care-i ajuta pe locuitori să ducă la bun sfârșit planul de curățenie generală. Fiecare apartament se străduia să bată cât mai multe carpete contra conometru, în maximum două ore fiecare, astfel încât să fie timp pentru toată lumea.Bara de covoare avea mereu un paznic: o gospodină în vârstă care stătea geană pe fereastră, nu cumva să-ți depășești timpul alocat. Tot ea era responsabilă să țipe la fiecare nesimțit de la alt bloc care invada și ocupa teritoriul.

CEI 20 DE GEORGI ȘI TATĂL LOR

GEORGE GETS HURT

în viceland.com/ro

Miezul inspirației: Arta nu e decât o cale spre devenire, la fel cum poate fi, de exemplu, o simplă meserie de zugrav. Răspunsurile sunt aceleaşi, doar căile diferă. Eu am ajuns la momentul în care viaţa şi arta formează un tot. Funcţiile lor se intercalează iar fiecare lucru întreprins devine unicat prin desăvârşire. Importanţa momentului în care se întâmplă aceasta e esenţial. Actul de creaţie în sine se concretizează doar atunci când tu îl proiectezi în spatiu, astfel încât el să se întâmple. Corelarea materiei cu unda energetică, adica proiecţia mentală a ceea ce îţi doreşti cu adevărat cu obiectul palpabil, nu e decât o consecinţă a conştiinţei. Iar atâta timp cât faci ce nu-ţi place, ce nu vrei, ce nu trebuie, ce nu tu ai creat, înseamnă că traiesti universul altuia, viaţa, realitatea altcuiva… fapt ce generează nefericire şi deci, neîmplinire.

Pixel Art

CREATIVITATEA ÎN BYTES

în viceland.com/ro


Aveți mai jos o serie scurtă de referințe prin care încercăm să vă explicăm tendințele, termenii și mișcările din arta și tehnologia minunatei lumi media. Astfel puteți să vă uitați, să digerați și să deveniți pseudo-experți până când vă încolțește cineva la o expoziție Speed Show data viitoare, la internet cafe-ul din colț. Pentru că, hei, viața e scurtă și artă e cu toptanul. Săptămâna aceasta: pixel art