Gellu și Lyggia spărgând întunericul
de Igor Mocanuîn artactmagazine.ro
Despre însemnătatea femeilor în avangarda română s-a scris extrem de puțin. Înafară de un subcapitol dedicat subiectului de către criticul Paul Cernat în volumul Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă (2007), nu cunosc vreo altă scriere care să fi abordat acest contingent cultural. Câteva pagini consistente există și în The Posthuman Dada Guide. Tzara & Lenin Play Chess (2009) al lui Andrei Codrescu, însă ele vorbesc punctual despre artistele din avangarda altor meleaguri, chiar dacă a vorbi despre avangardă în termeni de artă națională, cum procedez eu acum, este cel puțin impropriu. În fine, dacă se-ntâmplă să mai găsim vreo mențiune pe ici, pe colo, ea va purta întotdeauna un determinant în moț: eleva lui cutare, nevasta lui cutare, verișoara lui cutare, nepoata, soacra, amanta ș.a.m.d.