skip to main |
skip to sidebar
Nu este ceea ce ati putea crede, niste resturi de la demolari, sau cam asa ceva. Ar vrea sa fie o “opera de arta”, ma rog, e mult spus, in fine, este vorba despre unul din “exponatele” din cadrul expozitiei intitulate Gunoaie, resturi si ruine, care a avut vernisajul vinerea trecuta la Anexa foto. Autor, un personaj cunoscut, dl Mircea Nicolae, despre care am mai vorbit pe aici. Ba chiar cred ca i-am acordat mult mai multa atentie decat meritau realmente productele dansului cu pretentii de opera de arta, conceptuala evident, dar si contemporana. Expozitia este realizata in colaborare cu dl Michele Bressan, despre care iar am mai discutat pe aici si Elena Ciobanu, despre care marturisesc ca nu am auzit pana acum, dar nicio problema, ma voi interesa cat de curand. Aceasta bine-inteles deoarece populatia de artisti contemporani fabricati in serie de catre sectia foto-video de la UNARTE este in continua crestere. Zi cu zi, ceas cu ceas, si in proportii de masa – parca asa se spunea la invatamantul de partid, despre ascutirea luptei de clasa vorbesc, ca o adevarata lupta de clasa se da, intre arta aia clasica, pe care o stim cu totii, si arta asta, asa-zis contemporana. Va veti intreba de ce totusi nu vorbesc despre “opera de arta”? Pai nu este nevoie, imaginea este destul de clara. Totusi, sa dam cuvantul si autorului. Sa vedem ce spune dansul despre lucrare. Asa sunt denumite in mod generic aceste artefacte, pentru a nu zgandari anumiti puristi, care ca si mine, nu vor sa inteleaga arta asta contemporana. Citez dintr-un fel de catalog explicativ al expozitiei, tiparit la imprimanta pe doua coli de scris a4: “1. Gunoaie de la Moara Assan. Locatarii din blocurile de langa Moara Assan isi arunca gunoaiele in curtea fabricii de paine ramase in ruina. Fabrica e foarte degradata, fiind demolata incetul cu incetul de recuperatorii de fier…”, si mai spre sfarsit sa vina si concluziile: “…daca o teorie a patrimoniului desconsidera gunoiul si apreciaza ruina, o practica a artei contemporane traieste cu greu fara gunoaie”. I-auzi monser, aici chiar a grait adanc. Uite cum din maiastre intorsaturi de condei, mormanul de moloz si resturi de la intrare deveni agent al artei contemporane. Sper ca macar sa fi fost dezinfectate cat de cat in prealabil, nu de alta, dar femeia care pazeste expozitia sta si va sta cel putin o luna in prezenta acelor gunoaie. In fine, autorul trage si concluzia, citez: “…fac astfel ca lucrurile sa fie diferite de-acum incolo”. Perfect de acord cu dansul, cu o singura observatie. Anexa foto este o anexa, n-am ce sa fac, nu exista alt termen, a MNAC – unde teoretic cel putin, ar trebui expuse opere de arta, obiecte artistice, sau cel putin artefacte cu astfel de pretentii.
Posts
