Muzeele din România între clasic și modern

Proiecte muzeale (1990-2010)

de Igor Mocanu
de pe igormocanu.wordpress.com

Săptămâna trecută a fost vernisată, la Muzeul Național de Istorie al României din București, o expoziție impunătoare, purtând titlul Muzeele din România între clasic și modern. Proiecte muzeale (1990-2010), care se bucură de participarea a 19 instituții muzeale și de cercetare din țară, menite să pună în discuție, așa cum o afirmă comunicatul de presă oficial, lansat cu această ocazie, „efortul de modernizare a muzeelor din România, în acord cu cerințele noii muzeografii”, expoziția reunind „proiecte de arhitectură, elemente de mobilare spațială, propuneri și soluții muzeo-tehnice – toate abordate și realizate prin conlucrarea dintre arhitecți, designeri, muzeografi, conservatori și restauratori”.

Probabil că o parte din cititorii acestor rânduri se va întreba ce caută o astfel de expoziție într-o rubrică de cronică a artelor vizuale contemporane. Muzeele din România… caută în aceasta rubrică o discuție despre subiectul expunerii. Pe scurt, expoziția este de interes pentru că expune formule de expunere sau, cel puțin, aceasta pare să fie intenția curatorială a coordonatorului de proiect și muzeografului Ginel Lazăr, oferind spațiu generos atâtor instituții.

Trebuie spus că dezbaterea din jurul conceptului de muzeu este una de maximă actualitate, iar situarea acestuia între bornele conceptuale ale clasicului și modernului nu poate decât să ofere obolul local al participării la o astfel de dezbatere altminteri internațională. Practic, muzeul a revenit în actualitate de fiecare dată când mai apărea câte o nouă școală de artiști sau gânditori. Avangarda a dat cu muzeul de toți pereții culturii, situaționismul a ignorat pur și simplu existența acestuia, acționiștii, bodyartiștii și celelalte grupări care au transformat corpul și discursul / ideologia în operă de artă i-au lansat una din cele mai răvășitoare provocări, în timp ce arta contemporană i-a modificat măruntaiele cu totul, umblând la el ca la motorul unui tractor, adică transformându-l într-o megainstalație. Așa se face că de la începutul veacului XX și până astăzi, în secolul XXI, muzeul n-a mai avut pace și nici nu cred că o va mai avea vreodată, așa cum nu cred că, de fapt, ar trebui să o aibă în genere. Iar a-l discuta prin atacarea formulelor de expunere, a situațiilor muzeale, este o perspectivă de abordare cu multe supape hermeneutice operaționale.