Muzeul Benzii Desenate

de Igor Mocanu
de pe igormocanu.wordpress.com

La aproape un an distanță de la apariția Istoriei benzii desenate românești, 1891 – 2010 (Editura Vellant, 2010), semnată de Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu, și la numai câteva luni de la publicarea volumului lui Ion Manolescu, Benzile desenate și canonul postmodern (Editura Cartea Românească, 2011), etajul 4 al Muzeului Național de Artă Contemporană găzduiește vara și o bună parte din toamna aceasta un proiect expozițional mamut, cum demult n-am mai întâlnit în cultura română, intitulat Muzeul Benzii Desenate, eveniment conceput de artistul și, dați-mi voie, istoricul de artă BD Alexandru Ciubotariu.

Zilele acestea are loc azvârlirea buzduganului, materializată prin mai multe expoziții permanente concomitente. Prima se numește Tezaur – Istoria benzii desenate românești și este un soi de transbordare a BD-ului din carte, din istorie, pe pereții galeriei, cuprinzând mostre din cele trei capitole-bornă ale cărții: „Vârsta de Aur (1891-1947)”, „Socialism și BD (1948-1989)” și „Banda Desenată Contemporană (1990-2000)”. Cea de-a doua formează un Salon Internațional al Benzii Desenate din România și beneficiază de contribuțiilor artiștilor BD care au frecventat România în timp. A treia, cum îi stă bine unui muzeu, se axează pe cercetare, pe munca de atelier, pe „cum se face o bandă desenată”, cum sună și titlul spațiului. Alăturat găsim apoi ceea ce coordonatorii au numit Galeria MBD, cu expoziția Webcomics de România. Iar acesta e doar debutul, urmând în timp ca muzeul din muzeu să ofere loc și altor expoziții mai scurte, să organizeze proiecții de filme de animație, să inițieze dezbateri, să gireze conferințe, să diriguiască ateliere de creație & cercetare, dând totodată dovadă de generozitate prin includerea în proiectul muzeului și a celorlalte arte conexe BD-ului, cum sunt ilustrația de carte, caricatura ori arta tiparului.